Danseeeeez, peeentru tiiiine danseeeeez…

“Dansul, e normal la vârsta mea”, cânta, Silvia Dumitrescu (parcă)… Ei bine, acesta e şi refrenul Alexiei. Cât e ziua de lungă, pe lângă somn şi papa, fii-mea vrea un singur lucru: “muica” (= muzica). Nu ca să cânte,  ci ca să danseze. Să danseze, să danseze, să danseze. De altfel, până şi doamnele de la Creşa Degeţica mi-o laudă cât de mult şi de frumos dansează…

Are şi melodii preferate, normal. Iar când îi pun ceva nou, în primă fază priveşte clipul cu gura căscată, fără să clipească şi încremenită. Apoi, la a doua audiţie ţopăie cum ştie ea mai bine. În decursul acestei luni am observat că a şi progresat. De la o ţopăială fără noimă, a trecut la balans, legănat pe scaun în ritm, la piruete, la paşi de dans şi la (cum să mă exprim eu mai clar?)… dansatul pe podea, ştiţi, cum fac cele care dansează din buric şi, la un moment dat, se lasă jos şi dansează la nivelul podelei… mă rog, o să vedeţi voi.

Premiul Cute Blog

Am primit de la mămica Hunilor un premiu drăguţ. Aşa cum i-am spus şi ei, de când cu blogul, am primit mai multe premii decât la şcoală Iar asta, zic eu, nu e ceva rău, nu?

Aşadar, acum mă pot lăuda că am un “cute blog” cu acte-n regulă Merci, Lumi, dragă!

Acum să-i dau bice! Această leapşă virtuală are şi un regulament: iei leapşa, spui cine ţi-a dat-o (am zis şi nu mă doare să mai spun: Lumi  e de vină, fapt pentru care îi mulţumesc),  răspunzi câtorva întrebări, apoi o dai mai departe – în principiu altor 5 deţinătoare de blog pe care le şi anunţi că le-ai dat-o. Sau deţinători, de ce să nu recunoaştem şi să apreciem munca domnilor în blogosferă… După acest intro, mai mult sau mai puţin “crystal clear”, vreau să vă lovesc cu răspunsurile mele

De Dragobete

Îmi place folkul, îmi place Dragobetele şi îmi place Ducu Bertzi. Aşa că vă invit şi pe voi la distracţie!

Lecţia de spălat pe dinţi

N-am mai folosit de mult periuţa electrică de dinţi. Nu eu, personal, ci fii-mea. Asta pentru că Alexia a refuzat-o în favoarea celei clasice. Dar pofta i-a revenit atunci când tati a început să se spele cu periuţa lui electrică şi scotea tot felul de sunete (de parcă ar fi mâncat cine ştie ce minunăţie), special pentru a-i trezi Alexiei interesul. Iar jemcheria a funcţionat.

Poveşti pentru copii & other good stuff

Zilele trecute am descoperit un site fff interesant şi foarte util pentru noi, părinţii care dorim să ne învăţăm copiii de mici cu poveştile. Dar, cred, la fel de util e şi pentru copiii care deja ştiu să citească şi să folosească un computer. Se mai dau la şcoală teme de gen citiţi povestea X sau Y, nu?

Siteul despre care vorbeam mai sus se numeşte “Poveşti pentru copii“. După titlu ai zice că aici găseşti o banală înşiruire de poveşti şi basta. Ei bine, nu e chiar aşa. Site-ul, despre care am aflat că este făcut de cineva din Chişinău, este o adevărată enciclopedie, pe care e bine să o ai în casă, sau, mă rog, să o salvezi la linkurile directe de pe bara browserului tău de internet de acasă, de la muncă, de pe PC, laptop sau telefon. De ce zic asta? Simplu: pentru că aici găseşti o groază de “chestii” bune, care te ajută în formarea ălui mic. Vrei o poveste audio? Nu mai cauţi dvd-ul prin nu ştiu ce sertar, ai în “raftul” “Poveşti video” al acestui site. Vrei să asculti o poveste, ai aici şi un “raft” cu poveşti audio. Ai aici chiar şi alfabetul. Fiecare literă este prezentată nu ca atare, ci printr-o poezioară cu tâlc. Sunt şi desene animate pe acest site, ce-i drept serii preluate de pe Minimax. Dar le ai la îndemână.

Trăiască berea!

Dacă vrei să nu mai scapi de fii-mea, arată-i o sticlă/doză de bere şi te aleargă până îi dai să bea. Îi place la nebunie această licoare – oribilă, după gustul meu. Îi place să bea din sticlă, din doză, cu cănuţa, cu paharul, cu degetul, cu toată mâna… şi cu linguriţa. Bine, în acest caz, de cele mai multe ori, berea din linguriţă aterizează în poale fetei, şi nu în gura ei…

Creşă nouă, iubire nouă…

De la 1 februarie mergem la o altă creşă. La Degeţica. Este acea creşă despre care v-am spus numai cuvinte de laudă, dar la care, din păcate, nu am putut intra din septembrie anul trecut din cauză că toate locurile erau deja ocupate. Norocul nostru a fost că s-au extins grupele şi am fost sunaţi. Am acceptat transferul după ce am pus pe hârtie, prin comparaţie, plusurile şi minusurile creşelor Mica Sirenă – unde Alexia mergea din oct 2011 – şi Degeţica – unde ne-am dorit de astă vară să ne înscriem. Iar câştigătoare la puncte a ieşit Degeţica. Aşa că, de la 1, cu bagaje şi cu sufletul la gură, ne-am îndreptat spre noua creşă. Sincer, mi-a fost teamă că iar vom trece prin acea perioadă de acomodare.

Diviziunea muncii în familie

Aşa ne împărţim noi sarcinilie în familie:

Joc combinativ pentru copii 12 luni+

Bebito Juno - un joc interesant, care oferă multitudine de variante de combinare a pieselor de diverse forme. Mai exact, conţine 5 tipuri de forme (vezi foto).

Vrem suzetă

Căutăm cu disperare un anumit model de suzete!!! Știu, Alexia e la vârsta la care ar fi trebuit să renunțe la didi (=suzeta). Dar am să vin cu 2 contraargumente:
1. Alexia nu poate dormi neam fără didi
2. Ne dau alți dinți, iar ronțăitul suzetei o ajută/calmează

Cu noaptea-n cap

Făcând curat prin telefon am dat peste aceste poze făcute prin decembrie.

Iarna pe uliţă

Vă povesteam, nu de mult, că Alexiei nu-i place zăpada, că plânge atunci când o pun în zăpadă. Ei bine, situaţia s-a mai schimbat după câteva “şedinţe terapeutice”.

Luaţi loc… dacă aveţi unde

Cu aceste cuvinte ar trebui să îmi întâmpin musafirii.

Dezastrul din living

V-am promis aici că voi reveni. Ei, iată, am revenit. Nu mi-a luat atâta pentru că aş fi avut mult de aşteptat până ce Alexia să “distrugă” livingul. Căci asta o face zilnic. Mi-a luat atâta pe motiv de… lene. Mă mai loveşte şi pe mine lenea, deh!

UPDATE Trusa de răceală pentru copii

Am uitat să vă spun la postatea “Trusa derăceală”, că, pe lângă arsenalul medicamentos folosit, mai fac ceva pentru a alunga răceala copilului… Deh, aşa e la bătrâneţe, te lasă memoria, te lasă vederea… şi câte şi mai câte

Deszăpezire… se lasă cu lacrimi (de râs)

Comentariile sunt de prisos… Eu am râs până am căzut de pe scaun. Voi?

https://www.facebook.com/photo.php?v=1616276538819

“Zăpadofobia”

A venit zăpada – bucurie mare pe capul picilor, nu? Dar nu toţi sunt extaziaţi când vine vorba de zăpadă. Azi dimineaţă picea mea admira fulgii de la geam, râdea, se agita, dar când am coborât… surpriză! A avut această reacţie:

Terorista de la creşă

Zvăpăiată, chiţăită, alintată, răsfăţată, agitată, mofturoasă, şireată. Asta e fii-mea. Ah, şi timidă… la început. Că după ce se obişnuieşte cu lumea şi mediul… ferească Dumnezeu! Trage de toate, aleargă de colo colo, gustă tot ce-i vine la mână, fie că e comestibil sau nu. Ce să mai, se dă în stambă. Ce-i drept, rareori s-a întâmplat să înceapă să urle în deplasare aşa cum face acasă. Nu urletul aela de supărare, ci unul de bucurie. Îi place tare mult să se audă ţipând, şi nu de puţine ori îi obligă pe noii noştri vecini să asiste la un recital de ţipete. Variate, pentru că ar fi prea monoton să ţipe pe aceeaşi tonalitate, nu?